Alaltaieri aveam 12 ani.

Teenage Dream

And how about me?

Fotografia mea
Brăila, Romania
"Sunt celalalt din celalalt al meu."

miercuri, 14 iulie 2010

Nimic.



E intuneric total.Simt uneori reci rasuflari in ceafa cand ma intorc speriata si dau din maini incercand in zadar sa ma apar.Sunt oarba si inofensiva.Din canalizarea de sub mine iese parfum cu gust de chin.Fug si simt ca sangerez iar.Caut rana si ling sangele,observ cum ma potrivesc in peisaj.Iubirea e scrisa pe peretii camerei- o vad la Apus si la Rasarit-.Nu inteleg de ce,aici doar in momentele alea poti sa vezi soarele.
Avem voie sa iubim,vorbesc la plural pentru ca la amiaza mereu imbratisez cadavrul ce e pe post de coleg de camera,apreciez ca s-au gandit ca o sa ma plictisesc singura.Uneori,cand uit sa'i dau drumul, ma loveste usor pe spate si ma lasa sa ii inhalez disperarea.Atunci ma simt cel mai singura.
Bataile inimii mele creaza ecou fantasmic si atunci incepem sa dansam usor,pe ritm.Nu am copilarie,nu stiu cum ma cheama sau cati ani am,nu sunt o cifra ca ceilalti oameni,sunt doar eu-reprezentata de nimic.Simpla prezenta a mea inseamna ca sunt.Pentru mine si atat.

vineri, 9 iulie 2010

Baietelul negru


**"Mami te iubeste,nu uita!"..inca o bataie puternica de inima,inca o rasuflare intrerupta ...Gata.Era mort.Linistite,nimeni nu plangea.Vant.Era singur..

Pisica din podul hotelului in care locuia ii era prieten.Neagra si sprintena,parca ii simtea durerea copilului ,parca il intelegea.Isi zbarlea parul si torcea bland cand vedea zambetul lui.Si ce zambet..Cele mai dulci gropite isi faceau loc printre lacrimile din ochii lui albastrii ,limpezi ca cerul.Radea foarte rar..iar cand o facea,scotea cel mai frumos si plapand sunet din lume..dar se oprea.mereu.mereu mult prea repede.Fericirea ii provoca o senzatie de vinovatie.Rautatea ,ciuda,viclenia,sentimente care razbat din sufletul oamenilor ,pentru el erau straine.Cunostea frica.Cunostea durerea si tristetea.Si il cunostea pe Dumnezeu..
-Buna seara Tata.Azi nu m'am mai urcat in salcia de vis-a-vis dar gardul lui Giorgica nu a scapat..zambea timid cu ochii lucind la icoana.Te rog sa ai grija de mami pentru ca o iubesc si stiu ca si ea ma iubeste doar ca nu o arata.Nu e nimic.Aaa..si te rog..fa sa dispara petele mov de pe spatele meu...lui mami nu'i plac si cand le vede mereu imi face altele noi..mai mari..dar nu ma supar.stiu ca ma iubeste,stiu .
Cu manecile de la bluza peticita si'a sters nasucul si obrajii plini de lacrimi.Umbra venea iar dupa el..se uita in spate cu ochii mari apoi chircindu'se in coltul podului se balansa usor"o sa treaca,o sa treaca..."
Dar nu trecea.Boala ii scurta viata in timp ce sangele vroia cu infrigurare sa iasa din el.Durerea era insuportabila in fiecare noapte.Tipa in paturile de pe jos pentru ca stia ca mami se supara daca il aude.Se chinuia ore in sir pana cand adormea transpirat si plin de sange.Chipul lui angelic ,perect linistit nu trada infernul prin care trecuse.

Era o vara sufocanta in podul casei.Era Iulie,12,era ziua lui.Implinea 6 ani.De cand "Femeia frumoasa de la Brutarie" i-a adus o prajitura si i-a spus "La multi ani!" isi insemneaza zilele care trec, pe lemnul podelei.Azi era a 365'a zi.Stia ca trecuse un an pentru ca,printre gratiile scolii de peste drum,auzise odata lectia asta.Si i-a placut.A stat chiar si la geografie si a invatat unde locuieste.Era fascinat.Ochii ii sclipeau de inteligenta si incantare.In seara aceea a mai aflat si ca mama lui nu vroia ca el sa invete si ca petele mov sunt mai dureroase ca niciodata.De atunci nu s-a mai apropiat de cladire.
Pisica venise azi parca stiind ca e sarbatoare.Patronul casei ii lasase ca deobicei painea si laptele in colt.
-Hei blanosule,azi e ziua mea.Sunt baiat mare.As fi vrut sa ma duc si eu la scoala cu ceilalti copii dar mami nu vrea pentru ca ma iubeste prea mult ca sa ma lase sa plec.Privi in gol o clipa asigurandu-se ca inca mai crede acest lucru,apoi zambi mangaind pisica ce manca.Papă doar tu ,nu mi-e foame.
Ziua si-a petrecut-o cautand flori pentru a face un buchet.La apus,s-a dus pe dealul Iznov si a cantat.Canta despre fericire,despre el si mama lui jucandu-se in iarba.Lacrimile il gatuiau si canta din ce in ce mai tare..parca sa faca in ciuda durerii ce il sufoca.

A ajuns in casa.Intuneric.Isi inghitea emotiile si strangea buchetul cu flori salbatice la piept.
-Mami..esti acasa? ..............................................................................................
*mirosul alcoolului acapara totul,iar florile calcate in picioare completau decorul monstruos.Respira sacadat si gemea din cauza durerii.Sangele il ineca.Nu isi dorea viata inapoi..era multumit..vroia sa auda doar iubirea..Era vant si era singur..