Nimic.

E intuneric total.Simt uneori reci rasuflari in ceafa cand ma intorc speriata si dau din maini incercand in zadar sa ma apar.Sunt oarba si inofensiva.Din canalizarea de sub mine iese parfum cu gust de chin.Fug si simt ca sangerez iar.Caut rana si ling sangele,observ cum ma potrivesc in peisaj.Iubirea e scrisa pe peretii camerei- o vad la Apus si la Rasarit-.Nu inteleg de ce,aici doar in momentele alea poti sa vezi soarele.
Avem voie sa iubim,vorbesc la plural pentru ca la amiaza mereu imbratisez cadavrul ce e pe post de coleg de camera,apreciez ca s-au gandit ca o sa ma plictisesc singura.Uneori,cand uit sa'i dau drumul, ma loveste usor pe spate si ma lasa sa ii inhalez disperarea.Atunci ma simt cel mai singura.
Bataile inimii mele creaza ecou fantasmic si atunci incepem sa dansam usor,pe ritm.Nu am copilarie,nu stiu cum ma cheama sau cati ani am,nu sunt o cifra ca ceilalti oameni,sunt doar eu-reprezentata de nimic.Simpla prezenta a mea inseamna ca sunt.Pentru mine si atat.